Cine eşti Tu ?
de Stan Rougier

Cine eşti Tu, sufletul tuturor lucrurilor?
Cine eşti Tu, Cel fără de care nimic nu există?
Tu, viaţa vieţii mele,
Tu, inima inimii mele?

”Doamne, Tu ne-ai făcut pentru Tine,
Şi zbuciumul nostru rămâne fără remediu
înainte de a Te fi recunoscut pe Tine!”

”În noapte, L-am căutat pe Cel pe care inima mea Il iubeşte.
L-am căutat şi nu L-am găsit.
Pe străzi şi în pieţe,
Il voi căuta pe Cel pe care inima mea Il iubeşte.”

Pentru ce ai pus în inima mea
o asemenea dorinţă după Tine
dacă Tu nu faci nimic pentru a o împlini ?
Pentru ce te eschivezi?
Pentru ce tăcerea?
”Ah, dacă ai sfâşia cerurile şi ai coborî…”
Arată-ne faţa Ta şi vom fi salvaţi.

Tu n-ai încetat să auzi,
O Dumnezeule mult iubit,
Tu n-ai încetat să asculţi
acest strigăt al făpturii tale exilate.

Dar Tu, la rândul Tu,
Te plângi de tăcerea noastră.
”Fă-te capacitate, spui Tu, şi Eu mă voi face torent.”
Şi noi suntem surzi, şi orbi, şi neatenţi.
Şi nu există loc pentru Tine
în caravanseraiul grijilor noastre tenace.

În timp ce Tu iei chip de om,
doar Maria şi Iosif şi doi sau trei păstori
sunt acolo să te întâmpine.
Întreg Ierusalimul este la treburile lui.

Te căutăm acolo unde nu eşti.
Acolo unde Tu ne cauţi, nu suntem noi.
Hotelierul din Betleem a crezut că-şi închide uşa
Unui cuplu de trecători.
De ce nu ne avertizezi atunci când vii ?

Salt la inceputul paginii